Constiinta lucrului bine facut la romani

In urma cu vreo doua luni am luat hotararea de a face cateva modificari in / la casa ( recompartimentari, tamplarie, zugraveli, fatada etc).

Zis si facut. Cu calculatorul in fata ( cel de birou nu desktop-ul) am trecut rapid in revista bugetul disponibil pentru lucrari si am inceput sa fac proiectul. Am gasit rapid o echipa de mesteri (prefer echipele de mesteri ce lucreaza 'la negru' nu prentru ca incurajez munca de acest gen ci pentru simplul motiv ca in cazul firmelor specializare in constructii doar administratorul si/ sau inginerul - daca exista unul - este priceput pe cand executantii sunt niste carpaci. Si cum sefu' vine numai la negociere si la sfarsitul lucrarii sa incaseze banii... lucrarea e facuta intr-un stil pur romanesc - adica foarte prost). Baietzii mi-au facut un necesar de materiale, ma batut palma pentru executia lucrarii am stabilit un termen pentru inceperea ei... totul parea OK.

In urmatoarea saptamana, inarmat cu lista de materiale am cochetat cu toti furnizorii din oras in cautarea ofertei cele mai bune. Intr-un final am gasit-o. Si asa, in 3 zile am transformat garajul in depozit temorar de materiale. Urmatoarea saptamana echipa urma sa se mute la mine, sa-nceapa lucrarea. Dar cum nu toate ies asa cum vrem noi... ma suna baietii intr-o seara sa-mi spuna ca ei pot sa ma serveasca abia peste vreo 2 luni, ca lucrarea in care sunt implicati e mai ampla decat credeau ei... bla bla bla, ca isi cer scuze etc.

Bun! O luam dela capat ... cu nervii de rigoare si cearta cu cel ce-mi recomandase echipa.

Alte doua zile si norocul imi surade din nou. Am gasit alta echipa. Negociem.. totul e OK. Se prezinta la lucru.

Abia atunci a inceput show-ul:

- materialele nu era bune... ei vroiau altceva. OK am schimbat, am adus altceva

- nu erau destule. Am mai adus

Toate au inceput sa intre pe fagasul normal ... lasand la o parte faptul ca de 3-4 ori pe zi zburam de la munca sa le mai duc 100 de 'purici' pentru rigips sau 10 holzsuruburi, desi in fiecare dimineata ii intrebam ce le mai trebuieste pentru ziua respectiva.

Din punctul meu de vedere chestia asta e ceva normal pentru meseriasii romani.

Si acum sa revin la ideea acestul post Constiinta lucrului bine facut...

Echipa de 3 persoane. Unu e sefu' ... meserias. Tot respectul. Unu e meserias si el .. da' nu face nimic fara sa-i spuna primu, plus ca este adeptul zicalei: Pauzele lungi si dese, cheia marilor succese. Ultimu'... mai mult in plus. Face ce-i spun ceilalti doi.. doar ca nu face cum si ce trebuie. Tot timpul trebuie urmarit, sa-i atragi atentia sa-i arati si crapatura aia si gaura cealata etc.

Ce m-a determinat sa scriu acest post ? Faptul ca de vineri de pe la pranz... echipa a luat o pauza. Mi-au zis ca pleaca la masa , ca i-a invitat un prieten. OK. Inteleg. Ce n-am inteles e de ce n-au mai venit inapoi , pentru ca era vorba de o pauza de 1-2 ore. Pe la 15.00 il sun pe Sefu', il intreb ce are de gand iar el "Am ramas cu un prieten la una mica, nu va suparati nu?" . Am inteles si asta. Se mai intampla... o bere in plus si ti se taie cheful de lucru. Ce n-am inteles e de ce n-au mai venit nici azi... plus ca nu-mi mai raspund nici la telefon. Le era greu sa-mi dea un beep sau un mesaj sa ma anunte ca nu se mai deranjeaza azi ? Asta e romanul. Bunul simt e o calitate cu care D-zeu i-a inzestrat numai pe unii.

Sunt curios ce o sa se intample marti, ca luni e ceva sarbatoaee religioasa...

Oricum ... toate sculele lor (si nu-s putine) sunt la mine, deci cel putin o sa revina sa si le recupereze daca au de gand sa ma lase balta.